Radiaţia electromagnetica folosită în electroterapie include dar nu se limitează doar la stimularea electrică transcutanată nervoasă (TENS), curentul interferenţial (IFM), curenţii diadinamici (CDD), Trabert (UR), curenţii de medie frecvenţă modulaţi în amplituidine (AMF), Kotz şi rectangulari (EMS/ FES). Radiaţia electromagnetică este fluxul de energie electrică şi câmpul magnetic aferent, care este generat de mişcarea electronilor. Această mişcare de electroni poate să apară în valuri (purtând o frecvenţă) sau apar ca un flux de electroni statici rezultând astfel un câmp magnetic. Radiaţia electromagnetică poate fi împărţită în două categorii principale: radiaţii ionizante şi radiaţii neionizante. Linia de demarcaţie între radiaţiile ionizante şi cele neionizante este una critică atât în frecvenţa cat şi în intensitate, cu care cu radiaţia ionizantă are suficientă forţa pentru a disloca un electron de la un atom sau o moleculă. În practica electroterapiei, aceste modalitaţi electromagnetice sunt, în general, folosite pentru accelera recuperarea leziunilor tisulare sau pentru diminua durerea. Prin aceste modalităţi se poate crea un câmp electric sub forma unui curent care se deplasează între electrozi. Această mişcare de electroni este destinată să afecteze fiziologia celulară de la celulele excitabile. Mişcarea electronilor va stimula Ionii să se îndrepte spre electrozi şi prin urmare, sa afecteaze fiziologia celulei. Ionii , cum ar fi cei de Calciu (Ca2 +), Potasiu (K +), Sodiu (Na +), Clor (Cl-), se vor deplasa spre electrodul în care aceşti sunt cel mai puternic atraşi. Ionii negativi, cum ar fi Clorul va fi atras de polul pozitiv (anod), iar Ionii pozitivi precum Potasiu vor fi atraşi la polul negativ (catod). Nivelurile de stimulare realizate cu stimularea celulelelor excitabile în electroterapie sunt în general clasificate ca: sub-senzoriale, senzoriale, motorii şi nocio. Ionii au numeroase roluri în fiziologia celulară (vezi Tabelul 1), ei deplasandu-se prin canalele de Ioni, prin membrana plasmatică. Aceste fenomene au o importanţă deosebita pentru celulele excitabile şi non-excitabile, cum ar fi: viteza de propagare a influxului în celulele nervoase, contracţia musculară, producţia de energie, etc. Electroterapia în mod tradiţional se bazează pe efectele pozitive ale unui curent electric care provoacă o depolarizare a celulelor excitabile prin deplasarea forţată a Ionilor (Na + şi K +) prin membrana plasmatică. Mulţi autori consideră că principalul efect al electroterapiei este depolarizarea membranei celulare, astfel încat studiile s-au îndreptat în aceasta zonă în prejudiciul studiului componentei magnetice a undei electromagnetice, fapt care a dus la o limitare a cercetarilor din această zonă.
| Ioni | Funcţie |
| Calciu (Ca2 +) | Contracţie musculară, transcriere genetică, generarea potenţialului de acţiune, eliberarea de neurotransmiţatori |
| Sodiu (Na2+) | generarea potenţialului de acţiune |
| Potasiu (K +) | generarea potenţialului de acţiune |
| Clor (Cl -) | generarea potenţialului de acţiune |
Tabelul 1. rolurile Ionilor în fiziologia celulară
Autor: Drd. Fizioterapeut ONU ILIE
