FIZIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenţilor fizici (aer, lumină, apă, electricitate, etc.). DEX
După unii autori, fizioterapia este ştiinţa ce studiază mecanismele de acţiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exerciţiul fizic medical, împachetările, apa, lumina, căldura, electricitatea, şi utilizarea acestora cu scop de profilaxie, tratarea afecţiunilor organismului uman şi recuperare – reabilitare.
În Romania fizioterapia este ştiută şi promovată doar ca electoterapie şi derivatele acesteia (laser, infraroşii, ultraviolete, terapie cu câmpuri magentice, microunde, ultrascurte, etc.), practic situaţia stă un pic cam diferit. Fizioterapia înglobează absolut toate formele de tratament instrumentale şi non-instrumentale care folosesc agenţi fizici naturali, artificiali, masaj, exerciţii fizice medicale, etc.. Fizioterapia la noi în ţară este implementată de catre profesionişti care sunt de formaţie medici cu specialitate recuperare medicală (fosta balneo-fizioterapie) şi de către fizioterapeuţi care sunt pregătiţi în universităţi cu secţii de profil „kinetoterapie şi motricitate specială” şi / sau „balneo-fiziokinetoterapie şi recuperare” , practic înglobând aceeaşi profesiune de fizioterapeut dar sub “umbrele diferite”.
Fizioterapia  ca disciplină terapeutică complexă, cuprinde mai multe ramuri:
electroterapia,
kinetoterapia,
termoterapia,
fototerapia,
laserterapia,
masajul terapeutic,
hidro-kinetoterapia,

Fizioterapia în occident
Terapia fizică sau fizioterapia (uneori abreviat PT sau fizio) este o profesie de îngrijire a sanătăţii şi se bazează pe remedierea unor deficienţe, a handicapului şi promovarea mobilităţii, capacităţii funcţionale, a calităţii vieţii şi potenţialului de mişcare prin examinare, evaluare; diagnosticul şi intervenţia fizică efectuată de catre terapeuţi fizici (cunoscuti sub numele de fizioterapeuţi în cele mai multe ţări) şi asistenţi de terapie fizică (cunoscuţi sub numele de terapeuţi de reabilitare fizică sau asistenţi de fizioterapie, în unele ţări). În plus faţă de practica clinică, alte activităţi cuprinse în profesia de fizioterapeut mai sunt incluse şi cercetare, educaţie, consultanţă, şi de administrare.
Identitatea fizioterapeutului în ţara noastră este dată de forma de învaţământ urmată şi în decursul timpului au fost preferate deumiri ca: profesor de cultură fizică medicală, kinetoterapeut, fiziokinetoterapeut şi mai nou balneo-fiziokinetoterapeut, toate reprezentând acelaşi specialist cu plusuri şi minusuri în curricula lui de invăţământ. Fizioterapeutul este practic un “inginer de mişcare” şi principala lui metodă este tratamentul prin gimnastici, mobilizări şi posturari special adaptate pentru a obţine profilaxie şi tratament,  urmate de elemente ajutătoare precum electroterapia, fototerapia, laserterapia, masajul medical, tracţiuni, manipulări, mecanoterapie, câmpuri magnetice, căldură, rece, orteze, bezni kinesiologice, robotică şi dispozitive adaptate, etc.
Ca şi în cazul colegilor noştri medici, fiecare fizioterapeut se îndreaptă către o zonă de interes care ulterior îi va defini locul în echipa multidisciplinară de recuperare şi mai apoi işi va alege metodele şi mijloacele fizical-kinetice pentru a-şi trata cât mai eficient pacienţii.
Eu ca şi liber-profesionist am ales ca mijolace ajutătoare electroterapia şi laserterapia, datorită eficienţei ridicate în terapia durerii, a efectelor secundare minime şi a multiplelor forme de aplicaţie în recuperarea medicală.

Ce este electroterapia?
Electroterapia este o ramură a fizioterapiei instrumentale, care utilizează efectele terapeutice obţinute prin diferite tehnici de aplicare ale curentului electric, în mod direct (electroterapia propriu-zisă) sau indirect (ultrasonoterapia, laserterapia, magnetoterapia, fototerapia, diametria). Ea reprezintă o unealtă de preţ în practica medicală, deoarece beneficiile au fost recunoscute în decursul timpului, invazivitatea este minimă, lipsa toxicităţii şi totodată poate fi şi placută. Electoterapia poate fi un tratament complementar, dar şi alternativ la terapia medicamentoasă, poate fi facută în condiţii de ambulator, poate fi integrată în programe de recuperare mult mai complexe, depăşind sfera tratamenelor clasice.

Aplicaţii medicale
– terapia durerii cu etiologie cunoscută
– tratamentul inflamaţiilor cu componentă reumatismală şi posttraumatică
– tratamentul musculaturii atrofiate cu condiţia sa fie cuplul nerv-muschi intact
– tratament recuperator în afecţiunile neurologice, gen sechele accident vascular cerebral, neuropatii, polineuropatii, distrofii, radiculopatii, etc.
– tratamentul afecţiunilor coloanei vertebrale, gen hernii de disc, spondiloze, spondilite, artroze, etc.
– tratamentul unor afecţiuni vasculare
Contraindicaţii
– uterul gravid
– doar în regiunea cu implant metalic
– stari febrile, infecţii, erupţii cutanate, hemoragii
– stări neoplazice, orice fel de tumoare
– afecţiuni cardiovasculare grave, gen hipertensiune arteriala peste 155 mmHg, infarct, fibrilaţii, etc.
– peacemakerul  sau alte dispozitive robotice pot fi influenţate de curenţi